Alina Mungiu-Pippidi simte nevoia să definească astăzi, pentru cititorii săi din „România liberă”, corupția. Ce este, sau mai ales ce nu este corupția? Cu certitudine, ”corupția e despre stat și abuzul de autoritate al statului, partea privată există întotdeauna, dar cu vină secundară ”; este corupție atunci când ”cineva profită de autoritatea sa publică pentru a-și trage, lui personal sau unor cunoscuți, un profit în detrimentul interesului public”. Ca lucrurile să fie și mai clare, Mungiu-Pippidi adaugă că atunci când te fură chelnerul la nota de plată nu e corupție, ci un alt fel de infracțiune. Problema care complică lucrurile în țări ca România este că, pe măsură ce oamenii percep tot mai bine cum funcționează corupția, sunt din ce în ce mai demotivați să participe la vot. ”E bine că l-a luat Direcția Națională Anticorupție pe Primarul Constanței, Radu Mazăre, dar e rău că votanții nu au fost în stare să-l îndepărteze. Nici o țară din lume nu s-a curățat exclusiv prin campanii judiciare. (...)Oamenii, nu agențiile, fac schimbarea”, mai scrie comentatoarea de la „România liberă”.
Într-un lung interviu acordat lui Dan Cristian Turturică la „România liberă”, procurorul șef anticorupție Laura Codruța Kovesi reia o serie de precizări care au mai fost făcute: nimeni nu este condamnat pe baza unui simplu denunț. Acel denunț trebuie să conducă la probe, la dovezi de tipul extras de cont bancar, de exemplu. Arestații preventiv sunt scoși în cătușe din sediul DNA nu pentru că așa ar fi stabilit procurorii, ci pentru că așa prevede legislația din domeniul poliției. La DNA lucrează 86 de procurori, care au în grijă nu 4000, ci deja 7000 de dosare de corupție, și care sunt ajutați de 190 de polițiști, spune Laura Codruța Kovesi. În opinia sa, problema nerezolvată este cea a confiscării averilor obținute din corupție, or aici responsabilă este Agenția Națională a Administrației Fiscale, ANAF.
Laura Ștefan arată în revista „22” că există totuși legislație care ar permite confiscarea averilor ilicite. Bunurile unui judecat penal pentru corupție rămân din păcate în administrarea efectivă a inculpatului, arată Laura Ștefan. Or inculpații nu au niciun interes să le păstreze în bună stare până la finalul procerului. Deși există proceduri care ar permite vinderea anticipată a bunurilor sechestrate cu acordul inculpaților, ele sunt foarte puțin folosite în practică.
Tot în săptămânalul „22”, Andrei Cornea atrage atenția că e aproape o certitudine: președintele Klaus Iohannis s-a cam dat bătut în fața dificultății de a schimba coaliția de guvernare și pe premierul Victor Ponta în mod special. Dacă șeful statului i-ar fi cerut de la bun început să demisioneze, probabil că Ponta ar fi făcut-o, scrie Cornea. Acum, a avut destul timp să-și pună la lucru șiretenia: i-a exclus din partid pe rebeli și pe neprietenii săi, s-a întâlnit de mai multe ori cu președintele Iohannis și a promis o bună colaborare, amânând astfel orice conflict. A refăcut cum-necum alianța de la putere. A remaniat guvernul și a produs ”un proiect atractiv, fie și cam demagogic”, cum este cel al Codului Fiscal, care promite o scădere generală a impozitelor. Rezultatul? ”Iohannis (...) a admis de curând că nu el face opoziția și că este probabil ca PSD să rămână la guvernare până în 2016. Ceea ce a sunat ca o resemnare”.
