Mătăsaru, pe scaunul de closet al statalității

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat despre protestul lui Anatol Mătăsaru așezat pe un scaun de closet în fața Centrului Național Anticorupție cu pantalonii pe vine. Ce mesaj a vrut el să le transmită astfel bravilor procurori-chetrari de la CNA angajați plenar să caute urmele miliardului dispărut din fața lor în momentul când se scărpinau la ceafă și se uitau la soare? Că după moarte pocăința nu își are rostul, că efortul lor este similar șederii pe scaunul de watercloset?

Să stai cu pantalonii pe vine în fața unei instituții statale e un atentat cinic la batimantul statalității, la specificul fundamental al republicuței molotovenești! Am simțit cum mămăliga cumințăniei și decenței seculare a mult pătimitului nostru popor s-a cutremurat ca munții din Vrancea. Seismul ethologic s-a oprit numai după ce individul a fost săltat de bravii noștri polițiști în civil.

Acum stau și mă gândesc la ideea dadaistă că ar trebui să aruncăm o plapumă peste țambalul geopoliticii autohtone pentru a-i tria pe politicieni, trecându-i prin strunga alegerilor anticipate. Eu nu m-aș grăbi să fac așa ceva. E ca și cum am intra în baia publică fără a ține cont de gen, sex și orientări sexuale. Unii s-ar putea pomeni violeți.

Al vostru posterioritat, acantofag, Ion Buraga