În cadrul interviului, Filip a fost întrebat despre legătura sa cu Plahotniuc.

Rep.: Care e legătura dumneavoastră cu Vlad Plahotniuc?
Pavel Filip, premierul Moldovei: Vlad Plahotniuc este prim-vicepreşedintele Partidului Democrat, eu sunt unul dintre vicepreşedinţi. Asta e legătura noastră, pe platforma de partid. Am făcut aceeaşi universitate, dar la facultăţi diferite, ne cunoaştem de mult.

Până aici, nimic neordinar, ori presa românească abia intră în esenţa regimului Plahotniuc. Următoarea întrebare este însă cea în care Filip minte şi manipulează cu neruşinare, încercând disperat să-i spele imaginea celui care l-a instaurat de facto, la miez de noapte, în fruntea guvernului.

Rep.: Care e rolul său în criza de acolo?
Pavel Filip, premierul Moldovei: Plahotniuc este un om care s-a preocupat mai puţin de imaginea sa. Cei care finanţează protestele împotriva sa sunt cei care pe vremuri au făcut afaceri cu el, au creat televiziuni, au creat non-stop pentru denigrarea acestui om.

Argumentele lui Filip nu ţin din mai multe considerente. În primul rând, Plahotniuc nu are niciun rol în criza de la Chişinău. Exact - acesta nu are niciun rol: Plahotniuc şi regimul creat de acesta este criza din Republica Moldova. Regimul instituit de Plahotniuc nu a apărut peste noapte. Acesta a început să obţină influenţă încă de prin 2003-2004, când a ajuns sub protecţia preşedintelui comunist Vladimir Voronin. În acea perioadă, Plahotniuc era numit „cardinalul din umbră” al familiei Voronin. În consecinţă, sistemul construit de Voronin timp de opt ani de guvernare comunistă, care putea distruge pe oricine doar acţionând un „buton”, a ajuns pe mâinile lui Plahotniuc, care l-a cizelat în ultimii şase ani, subordonând justiţia de la A la Z prin controlul forţelor de ordine, a serviciilor secrete şi a tuturor instituţiilor statului. O tactică pe care Plahotniuc a împrumutat-o de la regimul comunist al lui Voronin este exercitarea presiunilor asupra oponenţilor politici până aceştia cedează (cazul celor 7 deputaţi PLDM care au votat Guvernul Filip şi al celor 14 transfugi din PCRM) sau încarcerarea acestora dacă ei continuă să se opună (cazul Petrenco). Într-un interviu de acum câţiva ani, Oleg Voronin, fiul liderului comunist, declara că toate afacerile de care a fost acuzat că le-a preluat cu forţa în perioada guvernării comuniste „se află la Plahotniuc”, care „a pus mâna pe toate, într-o manieră specifică lui”.

„Cei care finanţează protestele împotriva sa sunt cei care pe vremuri au făcut afaceri cu el, au creat televiziuni, au creat non-stop pentru denigrarea acestui om”, susţine Pavel Filip în cadrul interviului.

Şi aici „argumentele” lui Filip cad. Protestele masive care au cuprins Republica Moldova nu sunt finanţate în mod obscur. Or, membrii Platformei DA, cei care au organizat cele mai multe şi mai masive proteste, în repetate rânduri au declarat că organizarea a fost făcută din bani proprii. Mai mult, aceştia au declarat că firmelor care se ocupă cu închirierea aparatajului de amplificare a sunetului sau cu scene portabile le-a fost interzis expres să ofere servicii Platformei DA.

Revenind la declaraţiile lui Filip, precum că „cei care finanţează protestele împotriva sa sunt cei care pe vremuri au făcut afaceri cu el, au creat televiziuni, au creat non-stop pentru denigrarea acestui om”: Imaginea lui Vladimir Plahotniuc a fost denigrată de către… Vladimir Plahotniuc. 

Acţiunile acestuia vorbesc de la sine:
- A preluat forţat gestiunea Combinatului de produse cerealiere plus arestul lui Victor Moraru, cel care gestiona anterior această întreprindere;
- A acaparat combinatul Franzeluţa şi a comandat arestul directorului general, Spiridon Danilescu;
- A pus mâna pe Combinatul de mezeluri Carmez şi a stat în spatele arestului directorului general Anatol Câşlaru;
- A preluat cu forţa Combinatul de producere a divinului Aroma şi l-a terorizat pe directorul general Simion Leva, care a devenit fugar împreună cu fiul său;
- A preluat compania de securitate Tantal, urmată de arestul directorului, dar şi magazinul Gemenii, unde a comandat dosare penale pe numele conducerii şi al acţionarilor ca să-i reducă la tăcere;
- Tot în perioada guvernării comuniste a instituit monopol prin controlarea fluxurilor de mărfuri şi bani la importul de carne, peşte, energie electrică, telefoane mobile, computere, mobilă, etc.

Şi aceste acţiuni sunt doar începutul „carierei” lui Plahotniuc. În continuare afaceristul a început să joace „tare”:

- Cazul Magnitsky şi cele 450 de milioane de dolari spălate prin intermediul Băncii de Economii, caz de pe urma căruia au profitat Veaceslav Platon şi Grigore Gacichevici, iar Plahotniuc a protejat această spălare de bani prin Centrul de Combatere a Crimelor Ecomice şi a Corupţiei (actualul CNA) şi a Procuraturii Generale;
- Furturi din bugetul de stat prin hotărâri de judecată, licitaţii şi alte tertipuri; gestionarea generală a atacului raider asupra ÎS Registru;
- Controlarea fluxului de la bani la Metal Feros, Moldtelecom, Air Moldova, Aeroportul Chişinău, Moldova-Gaz, ÎS Registru şi de la alte întreprinderi de stat;
- Preluarea frauduloasă a mai multor întreprinderi şi valori de stat, precum Hotelul Codru, Hotelul Naţional, insulele din Parcul „La izvor”, cafeneaua Parlament, cafeneaua Guguţă;
- Atacurile raider şi condamnarea oamenilor nevinovaţi: cazurile Victoriabank, Banca de Economii, ASITO, Victoria Asigurări, Moldova Agroindbank, Universalbank.
- Concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău, care a început încă în perioada când ministru al Economiei era Valeriu Lazăr, membru PD. Într-un final, AIC a fost concesionat firmelor lui Ilan Shor, care în timp a devenit un apropiat al oligarhului.
- Furtul din banii pe care îi plăteşte populaţia la apelurile internaţionale de intrare prin controlul total asupra SA Moldtelecom.
- Furtul din tariful la energia electrică. Fiecare cetăţean al Republicii Moldova achită cca 50 la sută din preţul energiei electrice unei firme tampon controlate de către Plahotniuc şi liderul separatist de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk.

Acestea nu ar fi putut avea loc fără un control fără precedent al justiţiei din Republica Moldova şi al instituţiilor de stat. Plahotniuc a instituit un stat captiv prin controlul la Curtea Constituţională, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Apel, judecătoria Buiucani, Consiliul Superior al Procurorilor, Procuratura Generală, Procuratura Anticorupţie, Centrul Naţional Anticorupţie, Comisia Naţională de Integritate, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, ANRCETI, ANRE, ANPC, Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi folosirea acestor instituţii în scop personal.

Printre scandalurile de proporţii cu ecouri peste hotarele ţării, în care figurează Plahotniuc, este şi monitorizarea sa de către Interpol. Oligarhul a fost monitorizat de Interpol din 2007 până în 2012, însă a minţit public, negând acest lucru, până în momentul în care informaţia a fost confirmată de către ministrul de Interne de atunci, Dorin Recean. Interpolul a început monitorizarea lui Plahotniuc încă în 2007, pentru legăturile acestuia cu gruparea criminală rusă Solnţevskaia. Biroul Interpol de la Roma a solicitat atunci punerea la dispoziţie a informaţiilor despre 23 de subiecţi implicaţi în respectivele afaceri, numele lui Plahotniuc figurând în acea listă. În urma investigaţiilor, Interpol a scos la iveală afaceri ilegale de proporţii cu imobiliare, în spatele cărora s-au aflat operatori financiari străini, legaţi cu principalele grupări oligarhice din Rusia, precum Solnţevskaia, iar banii spălaţi prin asemenea operaţiuni proveneau din furturi, eschivare de la plata impozitelor şi alte activităţi ilegale.

Probabil cel mai mare scandal care a cuprins Republica Moldova în ultimii ani, fiind totodată şi cel mai mare furt din istoria ţării, este devalizarea celor trei bănci - Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank - devalizare care a continuat cu emiterea a DOUĂ obligaţiuni de stat, urmate de lichidarea băncilor, iar în final transformarea obligaţiunilor de stat în DATORIE PUBLICĂ. Acest fenomen a fost numit în popor Jaful miliardului sau Jaful secolului. Detalii despre cum a fost posibilă această crimă contra poporului Republicii Moldova, AICI.

În cadrul interviului pentru Digi24 premierul Filip susţine că „Plahotniuc este un om care s-a preocupat mai puţin de imaginea sa”. Afirmaţie cât se poate de FALSĂ. Or puşcăriabilul deţine OFICIAL 4 televiziuni, TOATE CU ACOPERIRE NAŢIONALĂ, plus 3 posturi de radio, la fel cu acoperire naţională. Aceste televiziuni şi posturi de radio sunt toate concentrate în aceeaşi clădire şi sub acelaşi paravan - GMG - General Media Grup. Oligarhul a ajuns în posesia acestor televiziuni şi frecvenţe prin intermediul şantajului (fostul ORT, actualul Prime TV, a fost deţinut de către deputatul Chiril Lucinschi) sau prin preluare ilegală. Plahotniuc deţine controlul asupra CCA, astfel asigurându-şi licenţele naţionale, dar şi controlul asupra AGB Moldova - măsurător al audienţelor TV. Aceste instituţii media nu fac nimic altceva decât propagandă continuă pentru Partidul Democrat.

Controlul lui Plahotniuc este instituit şi la Procuratura Generală, Centrul Anticorupţie, Serviciul de Informaţii şi Securitate, iar oligarhul are la cheremul său o serie de judecători de la CSM şi CSJ (Mihai Poalelungi). Totodată, Plahotniuc a controlat şi controlează organele politice şi cele de reglementare, care au participat activ la atacurile raider din 2010-2011 asupra sistemului financiar al RM, precum Banca Naţională şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Atacurile raider sunt un capitol aparte. În vara lui 2010, mai mulţi acţionari ai Victoriabank au fost deposedaţi de acţiuni prin hotărâri judecătoreşti ascunse. În vara anului următor, în mod similar, mai multe pachete de acţiuni ale Băncii de Economii, Moldova Agroindbank, Victoriabank şi ale societăţii de asigurări ASITO au fost preluate de companii dubioase, înregistrate în străinătate. 

Ulterior, prin intermediul unui memoriu public, oamenii de afaceri Victor Ţopa şi Viorel Ţopa au informat autorităţile statului, dar şi organizaţiile internaţionale, despre atacurile de tip raider, solicitând investigarea cazului şi condamnarea autorilor. În rezultat, faptul că Plahotniuc a fost organizatorul şi beneficiarul atacurilor raider din 2010 – 2011 a fost dezvăluit de Curtea de Justiţie de la Londra, care a obligat mai multe companii off-shore să dezvăluie identitatea celor care au intrat ilegal în posesia acţiunilor furate de la băncile şi companiile din RM. În urma percheziţiilor la aceste companii a ieşit la suprafaţă faptul că cel care a avut de câştigat de pe urma atacurilor a fost Plahotniuc. 

Acţiunile din ultimul timp ale regimului Plahotniuc şi ale acestuia personal, după prezentarea atâtor dovezi în instanţele naţionale şi internaţionale, nu pot fi catalogate altfel decât răzbunare personală şi încercare de a-şi spăla imaginea prin interpuşi, iar în cazul de faţă un oficial de rang înalt, premierul Filip, încearcă să-i spele imaginea. 

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.